- ai face (mai) bine să...
- you had better (cu inf. scurt ).
Română-Engleză dicționar expresii. 2013.
ai face (mai) bine să...
Look at other dictionaries:
face — FÁCE, fac, vb. III. a. tranz. I. 1. A întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect. Face un gard. ♢ A procura un obiect, dispunând confecţionarea lui de către altcineva. Îşi face pantofi. 2. A construi, a clădi; a ridica, a aşeza.… … Dicționar Român
bine — BÍNE adv., s.n. sg. I. adv. 1. În mod prielnic, în mod favorabil, avantajos, util. ♢ expr. A( i) prinde (cuiva) bine (un lucru, o învăţătură, o întâmplare) = a i fi de folos, a i fi prielnic. A( i) veni cuiva bine (să...) = a( i) veni cuiva la… … Dicționar Român
bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
strânge — STRẤNGE, strâng, vb. III. I. 1. tranz. A trage tare de capetele unei sfori, ale unei curele etc. înnodate sau înfăşurate în jurul cuiva sau a ceva, spre a lega ori a închide, a fixa etc. (mai) bine; a face ca o legătură să fie mai strâmtă. ♢ expr … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… … Dicționar Român
deschide — DESCHÍDE, deschíd, vb. III. 1. tranz. A da la o parte, a împinge în lături o uşă, o fereastră, un capac etc. care închide ceva. ♢ expr. A( i) deschide (cuiva) porţile = a( i) da (cuiva) acces (la ceva), a i acorda (cuiva) liberă trecere. ♦ A… … Dicționar Român
pânză — PẤNZĂ, pânze, s.f. I. 1. Ţesătură făcută din fire de bumbac, de in, de cânepă etc., din care se confecţionează albituri de corp, de pat etc.; bucată din această ţesătură. ♢ Pânză de casă = pânză ţesută la războiul manual; pânză ţărănească. ♢ loc … Dicționar Român
potrivi — POTRIVÍ, potrivesc, vb. IV. 1. refl. şi tranz. A avea sau a face să aibă însuşiri comune cu cineva sau cu ceva, a fi sau a face să fie la fel; a fi sau a pune pe acelaşi plan. ♦ A (se) compara. 2. tranz. A aşeza ceva la locul nimerit; a aranja… … Dicționar Român
lumina — LUMINÁ, luminez, vb. I. I. 1. intranz. (Despre aştri sau despre alte surse de lumină) A produce, a emite, a răspândi lumină; a fi luminos, a străluci. 2. tranz. A revărsa, a arunca lumină asupra unui lucru (pentru a fi văzut mai bine). ♦ (Despre… … Dicționar Român
zice — ZÍCE, zic, vb. III. tranz. 1. A exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi. ♢ expr. Cât ai zice peşte = într o clipă, imediat, îndată. A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista. A zice da = a… … Dicționar Român
